Dorind pe Dumnezeu!
(Thomas Watson, “The Lord’s Prayer“) LISTEN to Audio! Download Audio
„Cine am eu în Ceruri, în afară de Tine? Și pe pământ nu am nimic ce-mi doresc în afară de Tine!” Psalmul 73:25
Putem ști că împărăția harului este stabilită în inimile noastre, având dorințe sincere după Dumnezeu. Prin bătăile acestui puls, concluzionăm că există viață.
O dorință sinceră după Dumnezeu este autentică. Îl dorim pe Dumnezeu pentru El Însuși, pentru excelențele Sale intrinseci. Mirosul ungerii harurilor lui Hristos atrage dorințele fecioarelor după El. Cântarea Cântărilor 1:3. Un sfânt adevărat Îl dorește nu numai pentru ceea ce are Dumnezeu, ci pentru ceea ce este El; nu numai pentru recompensele Sale, ci pentru sfințenia Sa. Niciun ipocrit nu poate dori astfel pe Dumnezeu. Poate să-L dorească pe Dumnezeu pentru bijuteriile Sale, dar nu pentru frumusețea Sa!
O dorință sinceră după Dumnezeu este insațiabilă. Nu poate fi satisfăcută fără Dumnezeu; să își adune lumea onorurile și bogățiile, ele nu vor satisface. Nicio floare sau muzică nu va mulțumi pe cel însetat. Exact așa, nimic nu va potoli setea sufletului, decât sângele lui Hristos! El leșină, inima îi plesnește de dorul lui Dumnezeu. Psalmul 84:2; Psalmul 119:20
O dorință sinceră după Dumnezeu este activă. Înflorește în efort. „Cu sufletul meu Te-am dorit în nopți—da, cu duhul meu din mine Te voi căuta devreme.” Isaia 26:9. Un suflet care dorește corect spune: „Trebuie să am pe Hristos! Trebuie să am har! Trebuie să am Raiul, chiar dacă trebuie să-l cuceresc cu forța!”
O dorință sinceră după Dumnezeu este supremă. Îl dorim pe Hristos, nu numai mai mult decât lumea, ci mai mult decât Raiul! „Cine am eu în Ceruri, în afară de Tine?” Psalmul 73:25. Însuși Raiul nu ar satisface, fără Hristos. Hristos este diamantul în inelul gloriei!
O dorință sinceră după Dumnezeu este în creștere. Puținul de Dumnezeu nu va satisface, ci sufletul pios dorește tot mai mult. O picătură de apă nu este suficientă pentru călătorul însetat. Deși un creștin este recunoscător pentru cel mai mic grad de har, totuși nu este satisfăcut cu cel mai mare grad de har. El tot dorește mai mult de Hristos și de Duhul Său. Un sfânt ar vrea mai multă cunoaștere, mai multă sfințenie, mai multă prezență a lui Hristos. O privire la Hristos prin chingă al unui ordin este dulce; dar sufletul nu se va opri niciodată să tânjească, până când nu Îl va vedea față în față! El dorește ca harul să fie perfecționat în glorie! El dorește să fie înghițit complet de dulceața lui Dumnezeu. Ne-am dori să fim înghițiți de Dumnezeu și să ne scăldăm pentru totdeauna în acele ape parfumate de plăcere care curg la dreapta Sa!
Cu siguranță această dorință sinceră după Dumnezeu este un semn binecuvântat că împărăția harului a venit în inimile noastre. Bătăile acestui puls arată viață! Dorințele după Dumnezeu—sunt de la Dumnezeu. Dacă fierul se mișcă în sus în contradicție cu natura sa—este un semn că vreo magnețiță l-a tras. Exact la fel, dacă sufletul se îndreaptă spre Dumnezeu în dorințe sincere—este un semn că magnețița Duhului l-a atras!
„El împlinește dorințele celor ce-L tem.” Psalmul 145:19
