Cicatricile sfinților!
(Thomas Watson, “A Treatise Concerning Meditation“) LISTEN to Audio! Download Audio
„Fratele mele, luați în seamă ce erați când ați fost chemați. Nu sunt mulți dintre voi cei înțelepți după standardele oamenilor; nu sunt mulți cei influenți; nu sunt mulți cei de nobilă naștere.” 1 Corinteni 1:26
Meditați la suveranitatea iubirii lui Hristos! În legea veche, Dumnezeu a trecut pe lângă leul nobil și vulturul – și a luat porumbelul pentru jertfă. Că Dumnezeu ar trece pe lângă atât de mulți de nobilă naștere și abilități; și că sorții harului liber ar cădea asupra mea – O adâncime a harului divin!
Cât de invincibilă este iubirea lui Hristos! „Este puternică ca moartea!” Cântarea Cântărilor 8:6. Moartea ar putea lua viața lui Hristos, dar nu și iubirea Lui! Nici păcatul nostru nu poate stinge cu desăvârșire acea flacără divină a iubirii. Biserica avea slăbiciunile ei, somnoroasele sale momente, Cântarea Cântărilor 5:2, dar deși neagră și murdară, totuși este porumbelul lui Hristos. Hristos putea vedea credința și să treacă cu vederea căderile.
Cel care l-a pictat pe Alexandru, l-a desenat cu degetul peste cicatricea de pe față. Exact așa, Hristos pune degetul milostiviei peste cicatricile sfinților! El nu va arunca mărgăritarele Sale pentru fiecare punct de murdărie! Ceea ce face această iubire a lui Hristos și mai uimitoare este că nu exista nimic în noi care să excite sau să atragă iubirea Lui! El nu ne-a iubit pentru că eram vrednici – dar iubindu-ne, ne-a făcut vrednici!
Meditația serioasă asupra iubirii lui Hristos ne-ar face să-L iubim și noi în schimb. Cine poate călca prin meditație pe aceste cărbuni aprinși ai iubirii lui Hristos – și inima lui să nu ardă de dragoste pentru El?
Meditația asupra iubirii lui Hristos ar pune lacrimi în ochii noștri! O, cum să păcătuim împotriva unui Mântuitor atât de dulce! Nu avem pe nimeni să abuzăm, decât pe Cel mai bun Prieten al nostru? Trebuie să-I dăm Lui mai mult fiere și oțet de băut? O, dacă ceva poate dizolva inima în jale – este neîngăduințele pe care le dăm lui Hristos! Când Petru se gândea la iubirea lui Hristos pentru el, acest lucru îi făcea ochii să-i lacrimeze! „Și Petru a ieșit și a plâns amarnic.”
