Oile tale sărace și nebune
(Octavius Winslow, “Nevoia Zilnică Furnizată Divin” 1870) ASCULTĂ Audio! Descarcă Audio
”Domnul este Păstorul meu . . . El îmi întoarce sufletul.” Psalmul 23:1, 3
Nu este deloc o datorie neimportantă a Păstorului să plece în căutarea oilor rătăcite ale turmei – oile nesigure care rătăcesc departe de staul.
Istoria spirituală a credinciosului este o istorie… a căderii – și a ridicării, a depărtării – și a întoarcerii, a căderii lui – și a restaurării Mântuitorului său.
Sufletul regenerat tinde să se întoarcă de la Domnul. Soarele nu declină mai natural decât inima credinciosului rătăcește de la Dumnezeu.
„O, Doamne, câte și ascunse sunt plecările sufletului meu de la Tine – numai Tu știi! Cât de des iubirea mea se răcește, credința mea scade, zelul meu flajează, și obosesc, și sunt gata să clachez în slujba Ta. Inima mea este păcătoasă și rătăcitoare – la fel de schimbătoare față de Tine ca vântul schimbător; la fel de falsă în jurămintele mele ca un arc rupt. Dar Tu, Doamne, ești Păstorul meu, și Tu îmi întorci sufletul. Miluindu-mă în slăbiciunea mea, cunoscând rătăcirile mele, și urmărind toți pașii mei – Tu mă recuperezi, mă vindeci și îți ierți oile Tale sărace și prostești, predispuse să părăsească partea Ta rănită și adăpostitoare în căutarea a ceea ce se găsește doar în Tine.”
Oh, dragostea lui Isus în . . . frânarea rătăcirii noastre, oprirea rătăcirilor noastre, arestarea, vindecarea și restaurarea sufletelor noastre!
El nu părăsește niciodată poporul Său, cu toate că ei Îl părăsesc de nenumărate ori. Cum poate să-și întoarcă spatele celui cumpărat cu suferințele, gemetele și lacrimile Sale? Cum poate să părăsească lucrarea harului făcută în suflet de Duhul Său? Poate să Se retragă pentru o vreme, blând pentru a ne trezi din lenea și somnolența noastră – dar Se întoarce din nou, și buzele noastre cântă recunoscător, „El îmi întoarce sufletul!”
„Niciodată nu te voi părăsi și niciodată nu te voi lăsa singur!” Evrei 13:5
Isus m-a căutat când eram străin, Rătăcind de turma lui Dumnezeu; El, să mă salveze de primejdie, Și-a pus sângele prețios!
O, har cât de mare datorăm, Zilnic suntem constrânși să fim! Fă ca bunătatea Ta, ca un zăvor, Să legi inima mea rătăcitoare de Tine!
Predispus să rătăcesc, Doamne, simt asta, Predispus să părăsesc pe Dumnezeul pe care îl iubesc; Iată inima mea, o ia și o pecetluiește, Pecetluiește-o pentru curțile Tale de sus!
O, în ziua aceea când scăpat de păcat, Voi vedea fața Ta minunată; Atunci îmbrăcat în in fin și spălat în sânge, Cum voi cânta harul Tău suveran! Robert Robinson